Nutriția, hrănirea sau alimentarea reprezintă furnizarea de materiale – hrană – cerută de organisme și celule să rămână în viață. În domeniul științei și medicinei umane, nutriția este știința sau practica consumării și utilizării alimentelor.
În spitale, nutriția se poate referi la cerințele alimentare ale pacienților, inclusiv la soluțiile nutriționale livrate prin intermediul unui tub IV (intravenos) sau IG (intragastric).
Științele nutritive studiază modul în care organismul sparge produsele alimentare (catabolismul) și cum remediază și creează celule și țesut (anabolism). Catabolismul și anabolismul combinat pot fi denumite și metabolism. De asemenea, știința nutrițională examinează modul în care organismul răspunde la alimente.
Aspect despre nutriție
- Corpul uman necesită șapte tipuri principale de nutrienți.
- Nu toți nutrienții furnizează energie, dar sunt încă importanți, cum ar fi apa și fibrele.
- Micronutrienții sunt importanți, dar sunt necesari în cantități mai mici.
- Vitaminele sunt compuși organici esențiali pe care corpul uman nu le poate sintetiza.
Ce este nutriția?
În ceea ce privește biologia moleculară, biochimia și avansarea genetică, nutriția a devenit mai concentrată asupra metabolismului și căilor metabolice – etapele biochimice prin care substanțele din interiorul nostru sunt transformate de la o formă la alta.
Nutriția se concentrează, de asemenea, asupra modului în care bolile, condițiile și problemele pot fi prevenite sau reduse printr-o dietă sănătoasă.
În mod similar, nutriția implică identificarea modului în care anumite boli și condiții pot fi cauzate de factori alimentari, cum ar fi dieta proastă ( malnutriţie ), alergii alimentare și intoleranțe alimentare.
Dietetică
Dietetica este interpretarea și comunicarea științei nutriției; îi ajută pe oameni să facă alegeri informate și practice despre alimentație și stilul de viață, atât în ceea ce privește sănătatea cât și bolile.
O parte din cursul unui dietetician include atât spitalele, cât și comunitățile. Dieteticienii lucrează într-o varietate de domenii, de la practică privată la asistență medicală, educație, wellness corporativă și cercetare, în timp ce o proporție mult mai mică se desfășoară în industria alimentară.
Nutriție
Nutriționiștii efectuează uneori cercetări pentru producătorii de alimente.
Nutriția este studiul nutrienților din alimente, modul în care organismul utilizează substanțele nutritive și relația dintre dietă, sănătate și boli.
Producătorii majori de alimente angajează nutriționiști și oameni de știință alimentari.
Nutriționiștii pot lucra, de asemenea, în jurnalism, educație și cercetare. Mulți nutriționiști lucrează în domeniul științei și tehnologiei alimentelor.
Există o mulțime de suprapuneri între ceea ce nutriționiștii și dieteticienii fac și studiază. Unii nutriționiști lucrează într-un mediu medical, unii dieteticieni lucrează în industria alimentară, dar un procent mai mare de nutriționiști lucrează în industria alimentară și în știința și tehnologia alimentelor, iar un procent mai mare de dieteticiene lucrează în domeniul sănătății, wellness, educaţie.
Corpul uman necesită șapte tipuri principale de nutrienți
Un nutrient este o sursă de hrană, o componentă a alimentelor, de exemplu, proteine, carbohidrați, grăsimi, vitamine, minerale, fibre și apă.
- Macronutrienții sunt substanțele nutritive de care avem nevoie în cantități relativ mari.
- Micronutrienții sunt substanțele nutritive de care avem nevoie în cantități relativ mici.
Macronutrienții pot fi împărțiți mai departe în macronutrienți de energie (care furnizează energie) și macronutrienți care nu furnizează energie.
Energie macronutrienți
Macronutrienții de energie furnizează energie, care este măsurată fie în kilocalorii (kcal sau calorii ) sau Joule. 1 kilocalorie (calorii) = 4185,8 jouli. Efectele macronutrientilor includ:
Carbohidrați – 4 kcal pe gram
Moleculele de carbohidraţi includ monozaharide (glucoză, fructoză, galactoză), dizaharide și polizaharide (amidon).
Din punct de vedere nutrițional, polizaharidele sunt favorizate față de monozaharide, deoarece sunt mai complexe și, prin urmare, necesită mai mult timp pentru a se descompune și pentru a fi absorbite în sânge; acest lucru inseamna ca acestea nu provoaca dezechilibre majore în nivelurile de zahar din sange, care sunt legate de boli de inimă şi vasculare.
Proteine - 4 kcal pe gram
Există 20 de aminoacizi – compuși organici găsiți în natură care se combină pentru a forma proteine. Unii aminoacizi sunt esențiali, adică trebuie consumați. Alți aminoacizi sunt neesențiali, deoarece organismul le poate face.
Grăsimi – 9 kcal pe gram
Grăsimile sunt trigliceride – trei molecule de acid gras combinate cu o moleculă de alcool glicerol. Acizii grași sunt compuși simpli (monomeri), în timp ce trigliceridele sunt molecule complexe (polimeri).
Grăsimile sunt necesare în dieta pentru sănatate deoarece servesc multe functii, inclusiv în lubrifierea articulatiilor, organeleor care ajuta la producerea hormonilor, absorbţia anumitor vitamine, reducerea inflamaţiilor şi pastrearea sanatăţii creierului.
Macronutrienți care nu furnizează energie
Acestea nu furnizează energie, dar sunt încă importante:
Fibră
Fibrele constau în principal din carbohidrați. Cu toate acestea, deoarece nu este ușor absorbită de organism, nu prea mult zaharuri și amidonuri intră în sânge. Fibrele reprezintă o parte crucială a nutriției, sănătății și combustibililor pentru bacteriile intestinale.
Apă
Aproximativ 70% din masa non-grasă a corpului uman este apa. Este vital pentru multe procese din corpul uman.
Nimeni nu este pe deplin sigur cât de multă apă are nevoie de corpul uman – revendicările variază de la 1-7 litri pe zi pentru a evita deshidratarea. Știm că cerințele privind apa sunt foarte strâns legate de dimensiunea corpului, vârsta, temperaturile mediului, activitatea fizică, diferitele stări de sănătate și obiceiurile alimentare; de exemplu, cineva care consumă o mulțime de sare va necesita mai multă apă decât o altă persoană similară.
Afirmaţia: „cu cât mai multă apă beți, cu atât mai sănătos sunteți” nu sunt susținută de dovezi științifice. Variabilele care influențează cerințele de apă sunt atât de vaste încât sfaturile exacte privind aportul de apă ar fi valabile numai după evaluarea fiecărei persoane în mod individual.
Micronutrienti
Micronutrienții sunt necesare în cantități mai mici:
Minerale
Mineralele se găsesc într-o gamă largă de tipuri de produse alimentare.
Mineralele dietetice sunt celelalte elemente chimice pe care le au corpurile noastre, altele decât carbonul, hidrogenul, oxigenul și azotul.
Oamenii cu o dietă bine echilibrată vor obține, în cele mai multe cazuri, toate mineralele de care au nevoie din ceea ce mănâncă.
Mineralele sunt uneori adăugate la anumite alimente pentru a compensa orice lipsă.
Cel mai bun exemplu este sarea iodată – iodul este adăugat pentru a preveni deficiența de iod, care afectează aproximativ 2 miliarde de oameni , la nivel global; provoacă întârzieri mintale și probleme ale glandei tiroide. Deficitul de iod rămâne o problemă gravă de sănătate publică la peste jumătate din planetă.
Experții de la Universitatea din Florida spun că 16 minerale esențiale sunt esențiale pentru procesele biochimice umane:
Potasiu
Un electrolit sistemic (afectează întregul corp), esențial în co-reglementarea ATP (un purtător important al energiei în celulele din organism, de asemenea, cheie în producerea ARN) cu sodiu.
Deficiența – hipokaliemia – poate afecta profund sistemul nervos și inima.
Excesul – hiperkaliemia – poate afecta, de asemenea, profund sistemul nervos și inima.
Calciu
Important pentru muschi, inimă și sănătatea digestivă. Construieste oase, ajuta la sinteza si functia celulelor sangvine.
Deficiență – hipocalcemie – crampe musculare, crampe abdominale, spasme și reflexe hiperactive de tendon adânc.
Excesul – hipercalcemie – slăbiciune musculară, constipație, subminarea conducerii impulsurilor electrice în inimă, pietre de calciu din tractul urinar, afectarea funcției renale și scăderea absorbției fierului, ceea ce duce la deficiența de fier.
Fosfor
Ceea ce face – important pentru structura ADN-ului, transportatorul energiei (ATP), componentă a membranei celulare, ajută la întărirea oaselor.
Deficit – hipofosfatemie, un exemplu este rahitismul.
Exces – hiperfosfatemie, adesea un rezultat al insuficienței renale.
Magneziu
Procesează ATP; necesară pentru oasele bune și pentru gestionarea mișcării corecte a mușchilor. Sute de enzime se bazează pe magneziu pentru a funcționa corespunzător.
Deficiență – hipomagneziemie – iritabilitate a sistemului nervos cu spasme ale mâinilor și picioarelor, mișcări musculare și crampe, constipaţie și spasme de laringe.
Exces – hipermagneziemie – greață, vărsături, insuficiență respiratorie, scăderea tensiunii arteriale. Foarte rar, dar poate apărea dacă pacientul are probleme renale.
Zinc
Cerut de multe enzime. Important pentru creșterea organelor reproductive. De asemenea, important în expresia genelor și în reglarea sistemului nervos și imunitar.
Deficiență – statură scurtă, anemie , pigmentare crescută a pielii, ficat și splină mărită, afectarea funcției de reproducere, vindecarea letală a rănilor și deficit imun.
Exces – suprimă absorbția de cupru și fier.
Fier
Necesar pentru proteine și enzime, în special pentru hemoglobină, compusul care transportă oxigen în sânge.
Deficiență – anemie.
Tulburare de supraîncărcare excesivă; depozitele de fier se pot forma în organe, în special în inimă.
Mangan
Un factor în funcțiile enzimatice.
Deficiență – slăbiciune, leșin, pierderea auzului, tendoane și ligamente slabe. Mai puțin frecvent, poate fi o cauză a diabetului zaharat .
Excesul – interferează cu absorbția fierului dietetic.
Cupru
Componenta multor enzime.
Deficiență – anemie sau pancitopenie (reducerea numărului de celule roșii și albe din sânge, precum și a trombocitelor) și neurodegenerare.
Exces – poate interfera cu formarea corpului de componente celulare sanguine; în cazuri severe, convulsii, paralizie și, eventual, deces (similar cu otrăvirea cu arsenic).
Iod
Necesar pentru biosinteza tiroxinei (un tip de hormon tiroidian).
Deficiență – întârzieri de dezvoltare, glandă tiroidă mărită (în gât) și oboseală .
Exces – poate afecta funcția glandei tiroide.
Seleniu
Factor esențial pentru enzimele antioxidante.
Deficiență – boala Keshan – necroza miocardică (moartea țesutului din inimă) care duce la slăbirea inimii; Boala Kashin-Beck – descompunerea cartilajului.
Exces – respirație mirositoare de usturoi, tulburări gastro-intestinale, căderea părului, slăbirea unghiilor, oboseală, iritabilitate și leziuni neurologice.
Molibden
Parte vitală a trei sisteme enzimatice importante, xantin oxidaza, aldehid oxidaza și sulfit oxidaza. Are un rol vital în formarea acidului uric, în metabolismul carbohidraților și în detoxifierea sulfitului.
Deficiență – poate afecta metabolismul și numărul de sânge, dar deoarece această deficiență apare adesea în același timp cu alte deficiențe minerale, este greu de spus care dintre deficiențe a cauzat ce problemă de sănătate.
Exces – există foarte puține date despre toxicitate.
Vitamine
Corpurile noastre nu pot sintetiza vitamine, așa că trebuie să le consumăm.
Acestea sunt compuși organici de care avem nevoie în cantități mici. Vitaminele nu pot sintetiza (produce) suficient sau oricare dintre ele, așa că trebuie să le luăm din mâncare.
Vitaminele sunt clasificate ca solubile în apă (pot fi dizolvate în apă) sau solubile în grăsimi (pot fi dizolvate în grăsimi). Pentru om, există patru vitamine solubile în grăsimi (A, D, E și K) și nouă vitamine solubile în apă (opt vitamine B și vitamina C).
Vitaminele solubile în apă trebuie consumate mai frecvent, deoarece sunt eliminate mai repede (în urină) și nu sunt ușor de depozitat.
Consumul de vitamine solubile în grăsimi este absorbit prin intestine cu ajutorul grăsimilor (lipidelor). Sunt mult mai probabil să se acumuleze în organism deoarece sunt mai greu să scape rapid. Dacă se formează prea multe vitamine, se numește hipervitaminoză. O dietă cu conținut scăzut de grăsimi poate afecta absorbția vitaminelor solubile în grăsimi.
Știm că majoritatea vitaminelor au multe funcții diferite. Mai jos este o listă de vitamine și unele dintre rolurile lor. Rețineți că cele mai multe ori simptomele supradozajului cu vitamine sunt legate de suplimente sau de metabolismul sau excreția defectuoasă, nu de aportul de vitamine din alimente.
