Astmul bronșic

 Astmul bronsic este una din cele mai frecvente afectiuni cronice, caracterizata prin inflamatia cronica a cailor aeriene ce determina limitarea fluxului de aer, reversibila.
In Europa, aproape 30 milioane de persoane sufera din cauza astmului, prevalenta bolii fiind in continua crestere, cu precadere in randul populatiei pediatrice (intr-o clasa cu 30 copii 2 – 3 dintre ei au astm).
Astmul poate sa apara la orice varsta, dar cel mai frecvent apare inca din copilarie. Mostenirea genetica poate sa joace un rol important. La copii, baietii au un risc aproape dublu sa faca astm, comparativ cu fetitele; diferentele intre sexe dispar, pe masura inaintarii in varsta.
Prevalenta astmului bronsic in Romania (estimata) este intre 4 – 6 %.

Cei mai multi oameni se gandesc la astm ca la o boala in care apar doar crize sau episoade de sufocare. In realitate, boala astmatica este prezenta in permanenta, chiar daca nu sunt prezente simptome. Cele mai frecvente simptome astmatice sunt :

-tusea, in special noaptea, la efort sau dupa un episod de ras intens

-senzatia de sufocare (dispnee)

-senzatia de strangere a pieptului

-suierat in plamani (wheezing)

Cele mai frecvente cuvinte folosite de pacienti pentru a descrie criza astmatica sunt : lipsa de aer, sufocare si frica.

Simptomele astmului bronsic sunt produse de anumiti factori declansatori – alergeni, infectii respiratorii sau vremea rece. Alti factori declansatori pot fi : aspirina, substante iritante din mediul inconjurator, efortul fizic si, desi mai putin frecvent, anumiti aditivi alimentari sau conservanti din alimente. Alergiile sunt doar un factor care poate declansa criza de astm. Nu toate persoanele astmatice sunt alergice si nu toate persoanele alergice fac si astm. Alergenii sunt substante care nu au nici un efect asupra plamanilor persoanelor neafectate de astm, dar care, la persoanele sensibile (susceptibile) declanseaza o reactie alergica. Alergenii sunt sursa principala a problemelor respiratorii din astm, atat la copii, cat si la adulti.

Cei mai frecventi alergeni sunt : polenul anumitor plante (copaci, ierburi si buruieni), parul de animale (caini, pisici si altele), acarieni, gandaci, mucegaiuri si anumite alimente. Cand o persoana alergica vine in contact cu un astfel de alergen, se declanseaza in organism o serie de reactii, in urma carora sunt eliberate niste substante chimice numite mediatori. Acesti mediatori declanseaza episoadele de astm.

Aerul rece, fumul, chimicalele industriale, parfumurile si vopseaua sau vaporii de benzina sunt alte exemple de substante iritative chimice, care pot declansa o criza de astm. Ele actioneaza asupra plamanilor prin stimularea receptorilor din arborele respirator si declanseaza simptomele astmatice. Receptorii activati determina contractia muschilor care inconjoara caile respiratorii si provoaca bronhoconstrictia, care se traduce prin criza de astm.

Infectiile respiratorii virale sunt cauza principala a crizelor de astm. Infectiile bacteriene, cu exceptia celor care determina sinuzitele, nu provoaca crize astmatice.

Boala de reflux gastro-esofagian, care se manifesta prin senzatia de arsura in capul pieptului, poate sa declanseze simptomele astmatice, atunci cand acizii din stomac ajung in esofag.

Anumite medicamente pot declansa crizele de astm la persoanele sensibile. Aspirina si alte medicamente din aceeasi clasa cu aspirina dar si alte medicamente anitiinflamatoare, cum este ibuprofenul. Ca o regula generala, persoanele cu astm ar trebui sa evite folosirea acestor medicamente. O alta clasa de medicamente care poate sa declanseze o criza de astm este reprezentata de beta-blocante, medicamente prescrise pentru scaderea tensiunii arteriale, glaucom, migrene si dureri de cap sau angina. Beta-blocantele pot determina contractia muschilor din caile aeriene, bronhospasmul, care duce la senzatia de sufocare a pacientului cu astm. De aceea, este important ca, inainte de administrarea unor astfel de medicamente, pacientul cu astm sa consulte medicul curant.

Exista o forma de astm cauzat de factori iritativi de la locul de munca – se numeste astm ocupational.

Daca aveti oricare din simptomele mentionate mai sus, trebuie sa consultati medicul pneumolog. Masurarea functiei pulmonare furnizeaza o evaluare a gravitatii, reversibilitatii si variabilitatii limitarii fluxului de aer si ajuta la confirmarea diagnosticului de astm bronsic.
In stabilirea diagnosticului de astm bronsic, spirometria este metoda preferata de masurare a limitarii fluxului de aer si a reversibilitatii acesteia. Spirometria este testul care masoara cat de bine respirati. Nu doare, este simplu de facut si nu dureaza mult timp. Practic, testul dureaza 10 – 15 minute, iar rezultatul vine pe loc. Tot ce aveti de facut este sa suflati intr-un tub de cauciuc atasat unui computer care inregistreaza modul in care respirati. Rezultatul este imprimat imediat si medicul va va spune cat de sanatosi sunt plamanii dumneavoastra si cat de bine respirati.

Intarzierea diagnosticului poate sa duca la distrugeri ireversibile la nivelul plamanilor.

Cauza exacta a astmului nu este cunoscuta, dar exista in prezent tratamente care controleaza boala si reduc si normalizeaza inflamatia cronica din caile aeriene.
In cazurile severe sau necontrolate, astmul poate fi o boala care ameninta viata. Rata deceselor a crescut semnificativ din anii ’70 pana in prezent. Decesele apar mai frecvent la adulti. Daca exista o cauza clar demonstrata pentru aceste crize fatale, care duc la decese, aceasta este lipsa administrarii medicatiei anti-astmatice.

Medicul pneumolog va poate ajuta sa invatati mai mult despre astm si sa construiti un plan de tratament cat mai potrivit pentru dumneavoastra, cunoscand bine factorii declansatori si semnalele precoce ale unei crize, prin monitorizarea atenta a starii dumneavoastra, puteti insa reduce frecventa si severitatea crizelor de astm. Cu cat veti cunoaste mai multe despre astm si despre tratament, cu atat va veti putea controla mai bine astmul.
Medicul pneumolog va evalua in primul rand simptomele pe care le aveti in prezent si cum au evoluat ele si in trecut si va decide cum sa le trateze.

Exista in prezent multe tratamente eficiente pentru astm. Medicamentele pentru astm sunt impartite in doua categorii : medicatie de urgenta (de salvare) si medicatie pe termen lung (de control sau de intretinere).
Medicatiile administrate prin inhalare sunt preferate pentru ca acestea administreaza medicamentul direct in caile respiratorii unde este nevoie de ele, cu efecte terapeutice puternice, cu mai putine efecte secundare.
Medicamentele de control (de intretinere) – se administreaza in fiecare zi, pentru a preveni aparitia simptomelor si a crizelor de astm. Chiar si dupa dobandirea controlului, monitorizarea ramane necesara, intrucat astmul bronsic este o boala variabila; tratamentul trebuie ajustat periodic drept raspuns la pierderea controlului prin agravarea simptomelor sau dezvoltarea unei exacerbari.
Medicamentele de urgenta (de salvare) – se administreaza la primele semne de inrautatire a simptomelor.