Inima bate puternic, apare amețeala, respirația devine dificilă și te cuprinde teama. Aceste manifestări pot apărea atât în atacurile de panică, cât și în tahicardia paroxistică supraventriculară. Suprapunerea simptomelor poate întârzia identificarea unei aritmii.
Un studiu publicat de Lessmeier și colaboratorii în Archives of Internal Medicine a analizat retrospectiv 107 pacienți cu tahicardie paroxistică supraventriculară. La 55% dintre ei, aritmia nu fusese recunoscută la evaluarea medicală inițială, iar întârzierea mediană până la diagnostic a fost de 3,3 ani. Dintre pacienții cu aritmie inițial nerecunoscută, 54% avuseseră simptomele atribuite panicii, anxietății sau stresului.
Studiul este din 1997 și a inclus un grup selectat, trimis pentru evaluare electrofiziologică. Procentele nu descriu situația tuturor persoanelor cu palpitații și nici nu înseamnă că majoritatea atacurilor de panică sunt, în realitate, aritmii. Ele evidențiază însă un risc important: o explicație psihologică formulată prea devreme poate lăsa neinvestigată o tulburare de ritm.
Pentru pacient, mesajul este simplu: frica resimțită în timpul unui episod este reală, dar prezența ei nu stabilește cauza bătăilor rapide.
De ce un EKG normal nu încheie întotdeauna investigațiile
O dificultate a tahicardiei paroxistice este că episodul se poate opri înainte ca pacientul să ajungă la medic. Înregistrarea făcută ulterior poate arăta un ritm normal.
Ghidul Societății Europene de Cardiologie din 2019 subliniază că înregistrarea EKG în timpul crizei este ideală pentru diagnostic. Dacă episoadele sunt sporadice, nici monitorizarea de 24 de ore nu le surprinde întotdeauna. În funcție de frecvența simptomelor, medicul poate recomanda dispozitive care urmăresc ritmul pe o perioadă mai lungă.
Debutul și oprirea bruscă, precum și senzația unui ritm rapid și regulat sunt indicii utile pentru medic, dar nu înlocuiesc documentarea aritmiei. Investigația trebuie adaptată felului în care apar simptomele, nu doar momentului în care pacientul ajunge la consultație.
Ce arată studiile despre oprirea unei crize?
Studiul REVERT, publicat în The Lancet în 2015, a comparat două variante ale manevrei Valsalva la adulți cu tahicardie supraventriculară, în servicii de urgență.
Dintre cei 428 de participanți incluși în analiză, revenirea la ritmul sinusal la un minut s-a produs la 43% în grupul cu manevră modificată, comparativ cu 17% în grupul cu manevră standard. Modificarea a inclus schimbarea poziției corpului după efortul expirator.
Rezultatul arată că o intervenție nemedicamentoasă, aplicată corect pacienților potriviți, poate avea un efect relevant. Nu este însă o recomandare de a încerca manevre după descrieri găsite online: indicația și tehnica trebuie explicate de un profesionist medical, după identificarea tipului de aritmie. Manevrele nu trebuie să întârzie ajutorul de urgență atunci când apar durere toracică, lipsă de aer sau leșin.
Pentru unele forme, tratamentul poate viza circuitul care produce aritmia
Tratamentul nu se limitează întotdeauna la medicamente administrate pentru controlul episoadelor.
Un studiu randomizat publicat în Europace, în 2017, a comparat ablația prin cateter cu tratamentul medicamentos la 61 de pacienți cu tahicardie prin reintrare în nodul atrioventricular — AVNRT, o formă particulară de tahicardie supraventriculară. Participanții aveau cel puțin un episod simptomatic pe lună.
La urmărirea de cinci ani, cei 29 de pacienți din grupul de ablație rămași în urmărire nu prezentau aritmii sau tulburări de conducere. În grupul medicamentos, 21 de pacienți au necesitat internare pentru oprirea tahicardiei prin cardioversie.
Este un studiu de dimensiuni mici, efectuat pentru o formă precisă de aritmie, iar rezultatele nu pot fi extinse tuturor tahicardiilor. Totuși, oferă un argument concret pentru discutarea ablației cu medicul electrofiziolog atunci când diagnosticul și frecvența crizelor o justifică. Procedura are beneficii și riscuri care trebuie evaluate individual.
Bibliografie
- Lessmeier TJ, Gamperling D, Johnson-Liddon V, et al. Unrecognized paroxysmal supraventricular tachycardia. Potential for misdiagnosis as panic disorder. Archives of Internal Medicine. 1997;157(5):537–543. DOI: 10.1001/archinte.1997.00440260085013.
- Brugada J, Katritsis DG, Arbelo E, et al. 2019 ESC Guidelines for the management of patients with supraventricular tachycardia. European Heart Journal. 2020;41(5):655–720. DOI: 10.1093/eurheartj/ehz467.
- Appelboam A, Reuben A, Mann C, et al. Postural modification to the standard Valsalva manoeuvre for emergency treatment of supraventricular tachycardias (REVERT): a randomised controlled trial. The Lancet. 2015;386(10005):1747–1753. DOI: 10.1016/S0140-6736(15)61485-4.
- Katritsis DG, Zografos T, Katritsis GD, et al. Catheter ablation vs. antiarrhythmic drug therapy in patients with symptomatic atrioventricular nodal re-entrant tachycardia: a randomized, controlled trial. Europace. 2017;19(4):602–606. DOI: 10.1093/europace/euw064.
Pentru informații despre serviciile Centrului Medical Pronto Diagnostic Tulcea și programări, contactați-ne:
📞 0240 532 049 | 0745 163 026 | 0740 045 963
🌐 www.prontodiagnostic.ro