Oamenii de știință identifică opt gene noi implicate în encefalopatia epileptică

Aproximativ 30% din pacienții cu epilepsie nu răspund la medicamentele antiepileptice. În aceste cazuri, tot ce pot face neurologii este să încerce să găsească combinația potrivită de medicație prin încercare și eroare. Un tratament care ar putea viza cauza principală a epilepsiei este un far de speranță pentru acești pacienți. Dar identificarea cauzei patologiei nu este o operație ușoară. „Există multe gene implicate”, a declarat Jacques Michaud, pediatru la CHU Sainte-Justine și profesor de Pediatrie și Neuroștiințe la Facultatea de Medicină a Universității din Montreal. „Fiecare copil poate avea mutații genetice diferite. Adesea, simptomele clinice nu reflectă clar cauza epilepsiei, ceea ce face ca alegerea tratamentului potrivit să fie mai dificilă”.

Un studiu recent efectuat de Michaud, care a examinat 200 de copii cu encefalopatie epileptică – epilepsie combinată cu dizabilități intelectuale sau de dezvoltare generală – și părinții lor- ar putea conduce la dezvoltarea unei strategii mai raționale de tratament antiepileptic. Acest proiect amplu de cercetare a fost pilotat de Michaud și colegii săi, Elsa Rossignol și Patrick Cossette de la Universite de Montréal și Berge Minassian de la Universitatea din Toronto. Echipa a identificat opt ​​gene noi implicate în acest tip de epilepsie graţie utilizării lor pe secvenţa genomului întreg, care nu au fost facute înainte într-un studiu epileptic de acest domeniu. Rezultatele studiului lor au fost publicate recent în American Journal of Human Genetics. Prin invatarea despre fiziopatologia genelor implicate, sperăm să trecem la un tratament mai adecvat şi să reducem timpul petrecut în evaluările medicale greoaie „, a spus Michaud.

Această descoperire a avut implicaţii ulterioare. Constatările nu numai că validează abordarea sistematică a secvenţierii genomului întreg în clinici, dar demonstrează că mutaţii de novo, cunoscute şi sub numele de mutaţii spontane nemodulate de părinţi, sunt principala cauză a acestui tip sever de epilepsie. S-a identificat schimbarea genetică specifică care a condus la encefalopatie epileptică în 32 la sută din subiecţii noştri, ceea ce este destul de remarcabil, a spus Michaud.

Acesti copii au fost supuşi unor evaluări medicale ample, dar nimeni nu a putut găsi cauza principala. Daca am fi efectuat această analiză mai devreme, înainte de toate testele medicale, este posibil ca randamentul să fi fost chiar mai mare.

Michaud, care deține Catedra de Cercetare Jeanne și Jean-Louis Lévesque pe baza genetică a bolilor cerebrale și președintele de cercetare Jonathan Bouchard privind dizabilitatea intelectuală, consideră că utilizarea secvențierii întregului genom într-un cadru clinic a adus valoare în comparație cu abordarea mai convențională bazat pe exom, care reprezintă mai puțin de 2% din genom. „Datorită secvențierii genomului întreg, am reușit să identificăm un număr mai mare de mutații”, a spus el. In viitor, dezvoltarea de noi metode de analiza a intregului genom de secvenţiere de date va face posibilă îmbunătaţirea performanţei de diagnosticare.

Această descoperire științifică a fost posibilă datorită eforturilor colective ale a peste 100 de cercetători din întreaga lume. „Am dezvoltat o rețea de colaboratori în Regatul Unit, în alte câteva țări europene şi în Australia pentru a identifica 30 de alți copii cu mutații în aceleași gene”, a spus Michaud. „Astfel am reușit să ne validăm constatările.”

În contextul epilepsiei, a adăugat el, mutațiile de novo par să includă mecanisme de întrerupere a genei care sunt diferite de cele implicate în dizabilități intelectuale. Mutaţiile în epilepsie au tendinţa de a afecta zone specifice ale genei, în timp ce mutaţii asociate cu dizabilităţi intelectuale sunt mai des distribuite în intreaga genă. Acest model sugerează că mutaţiile în epilepsie conferă proprietaţi specifice proteinelor corespunzătoare, care poate apoi sa se manifeste ca o scădere sau in cresterea activitaţii proteice. În dizabilitaţi intelectuale, mutaţiile pur si simplu vor dezactiva gena.

Cunoașterea acestor mecanisme de acțiune este esențială pentru dezvoltarea unor tratamente personalizate de epilepsie. Cu toate acestea, este nevoie de mult mai multă muncă înainte ca aceste tratamente să poată fi armonizate cu profilurile genetice ale pacienților.

Sursa: https://www.news-medical.net