Urticaria si angioedemul Quincke

Urticaria este o afectiune alergica cutaneo-mucoasa ce se caracterizeaza printr-o eruptie trecatoare de papule (basicute rosii), aparute brusc, intens pruriginoase (care provoaca mancarime intensa), similare celor care apar la atingerea pielii cu o urzica (latina = urtica).

Angioedemul Quincke este o forma particulara mai severa de urticarie.

Aceste afectiuni pot aparea la orice varsta.

Semne si Simptome

Urticaria se caracterizeaza prin papule (basici), bine delimitate, cu dimensiuni care variaza de la o gamalie de ac (urticaria micropapuloasa) la cativa milimetri diametru, de culoare roz-portelanie.

Leziunile se pot uni in placi eritemato-edematoase de dimensiuni variate, de la cativa centimetri pana la zeci de centimetri (urticaria giganta). Forma lor poate fi rotunda sau inelara.

Se localizeaza oriunde pe tegumente sau mucoase. Pot fi izolate sau imprastiate, asimetrice. Sunt precedate si/sau insotite de prurit intens (mancarime intensa), iar in formele mai severe si de senzatie de intepatura sau arsura.

Uneori se asociaza si manifestari generale: cefalee, greturi, febra, ameteli, tulburari digestive, dureri articulare etc.

Tipuri si Cauze

In functie de circumstantele de aparitie, se disting urmatoarele forme de urticarie:

1. Urticaria alergica, anafilactica sau atopica. In functie de factorul cauzator (alergen), avem:

• Urticaria alimentara (peste, oua, ciocolata, capsuni, conservanti etc.)

• Urticaria la pneumalergeni: praf de casa, polen, fungi, amoniac etc.

• Urticaria medicamentoasa. Principalele medicamente implicate sunt: penicilina, aspirina, piramidon, ampicilina, sulfamide, algocalmin, antideprin etc.

• Urticaria vasculitica, poate aparea dupa injectii cu plasma, sange, dupa administrarea unor medicamente (penicilina), dupa infectii sau unele alimente. Apare la cateva zile (5-20) dupa expunerea la acesti factori declansatori si evolueaza timp de zile, ajungand uneori la luni, chiar ani. In aceste cazuri eruptia este persistenta, uneori dureroasa, chiar cu eroziuni. Se poate insoti de febra, dureri articulare, afectare renala, pulmonara, cardica, intestinala, oculara sau nervoasa. Tratamentul asociaza pe langa antihistaminice si antiinflamatorii nesteroidiene sau steroidiene, dapsona, colchicina, clorochina sau imunosupresoare

• Urticaria microbiana, prin sensibilizare la agenti microbieni

• Urticaria micotica (candida)

• Urticaria parazitara, foarte des intalnita (la giardia lamblia, oxiuri)

• Urticaria prin intepaturi de insecte: albine, viespi, paianjeni, mai ales cand este la nivelul capului; uneori este deosebit de grava, putandu-se solda cu soc anafilactic si deces. Local se caracterizeaza prin edem, roseata, caldura locala ce depaseste zona intepaturii.

• Urticaria de contact, apare la contactul cu unele antibiotice, paracetamol, unele alimente, cosmetice etc.

2. Urticaria fizica, nealergica

• Urticaria histaminica (medicamentoasa, alimentara, datorata unor tulburari digestive etc.)

• Urticaria prin factori mecanici: la zgarierea pielii cu un obiect ascutit (fara a se leza) apare, la aproape 50% din indivizii normali; la presiune, consta in aparitia unor leziuni urticariene, dureroase; la vibratii.

• Urticaria la factorii fizici (frig, soare, caldura, apa)

• Urticaria de contact – poate fi alergica sau nealergica. Apare la contactul direct cu urzici, omizi, meduze, insecte ce injeapa, substante chimice, manusi de cauciuc si plastic

• Urticaria colinergica, mai frecventa la tineri, este declansata la cresteri ale temperaturii corpului

3. Urticaria idiopatica – peste 50% din cazuri

Tratament

Primul pas terapeutic consta in indepartarea agentului cauzal (alimentar sau medicamentos), daca acesta se cunoaste, sau se incearca depistarea lui. In urticariile cronice, agentul etiologic ramane de obicei necunoscut. Daca nu poate fi indepartat, se incearca hiposensibilizari specifice sau nespecifice.
Este extrem de important regimul alimentar din care trebuie excluse alimentele alergizante si histaminoeliberatoare (aditivii si conservantii alimentari, peste, oua, lapte, ciocolata etc.).
Medicatia patogenica si simptomatica consta in antihistaminice H.

In urticaria vasculitica, pe langa antihistaminice se mai folosesc antiinflamatorii nesteroidiene (indometacin 25-50 mg de 2-3 ori/zi), dapsona (50-300 mg/zi), colchicina (0,6 mg de 2 ori/zi), Hidroxiclorochin (200-400 mg/zi) sau imunosupresoare.
In formele severe de urticarie acuta si edem Quincke cu interesarea mucoasei sau in formele cu manifestari generale sunt indicati corticoizii intravenos (hemisuccinat de hidrocortizon 50-200 mg i.v.) si oral (Prednison 40-50 mg/zi – doze care se scad treptat dupa disparitia semnelor si simptomelor), sau chiar adrenalina, efedrina.

In cazurile foarte grave, cu risc de soc antifilactic sau asfixie se administreaza adrenalina 0,1-0,5 ml solutie 1% subcutanat (in afectarile respiratorii) sau intra-muscular (in colapsul vascular), repetand dupa 15-30 minute, in functie de starea pacientului. Apoi se administreaza antihistaminice (Romergan) intramuscular sau intravenos.